sport extrem

daca esti pasionat de sporturi extrme intra pe siteul sport extrem

cele mai noi informatii despre toate sporturile extreme, cum se practica, trick-uri, extreme pe apa, pe roti, extreme pe zapada, snorkeling, kiteboarding, parkour, scuba, jocuri online, sfaturi si mutle altele
__________________________
dragos_2p recomanda pagina extremeaddict.ro

 

La multi ani

2009

 

fara titlu

“Am retrait o mica parte din tristetea ce m-a adoptat parca in fiecare an, intregind familia singuratatii si savurand amarul zilelor ploioase. Zilele nu mai sunt cum erau, fumul de pe hol a disparut, noptile nedormite nu se mai simt dorite, aberatiile insirate pe un monitor si-au pierdut din culoare, dorintele nu mai sunt sfartecate .. ca desert, acum sunt doar lovituri puternice in inima lipsita parca de caldura. Amortita, ea, inima, asteapta.”

Si-mi amintesc.. am trecut si peste astea, acum sunt aici.
Poate ca lipsa unui tremurat de buze m-a adus in acest loc, tremurat ce ar purea da tonul unui nou inceput. Inceputul .. cu greu il accept, dar il traiesc cu intensitate, pentru ca e putin, pentru ca e reprezentat de “putin”. Loviturile au scazut din intensitate dar impactul asupra ranilor formate in decursul anilor este tot mai mare.”

am uitat sa uploadez acest paragraf, l-am scris acum ceva vreme

 

Children see Children do

Children See Children Do, Make your influence positive

E un clip foarte vizualizat pe internet. Un mesaj important pentru toata lumea.
Adultii ar tb sa aiba mai multa grija la comportamentul lor in prezenta copiilor. Te face sa te intrebi putin cum vad copii reactiile devenite normale ale adultilor.

 

vine iarna, unde deschidem sezonul anul asta?

Salutare
Motivul pentru care ne imbracam mai gros, ne facem ordine in dulap
doar ca sa gasim fesul si sa-l tinem la indemana in caz de … ninge
, dimineata ne ingheata mainile pana la metrou sau umblam cu
servetele prin buzunare este ca a venit iarna dragi copii.

Muntele e mai nerabdator ca noi. Dupa cum se spune din popor “Iarna-i
grea , Omatu-i mare, Semne bune anul are”, omatul nu a fost timid anul
asta, a aparut mai devreme decat ne asteptam.
Primiele semne de omat le vedem in zona Balea, Sinaia, Calimani,
Parang, Straja, si pe draguta Sorica din Azuga.
In curand o sa ninga peste tot.

Pentru skiori.
Cum in orice sport inainte de practica tb sa mai recapitulezi putin
teoria, am pregatit un curs de ski. Asa ca aveti un motiv in plus sa
va ganditi la cateva iesiri la zapada.
Spor la invatat, la cat mai putine cazaturi, curaj si sa ne vedm pe
partie cat mai curand.

Nu am uitat de boarderi sau boarderite dragi copii , dar o sa revin
si cu un curs de snowboard pentru cei care au de gand sa schimbe
taberele sau sa lase sania pentru altii:)

Curs de ski pentru invatacei (faceti click pe rand)

 

daca vezi pe cineva fara zambet da-i unul de-al tau!

azi mi-am relaxat putin gandurile clickuind pe cateva bloguri. nici nu am inceput prea bine sa vad ce mai scrie lumea pe net, ca m-am oprit la o poza. superb, am ramas fara cuvinte. mie mi se pare ca aduce un pic a metoda de a schimba lumea in bine, instigare la bunatata si la a face bine celor cu un zambet mai putin

poza a fost gasita pe just a kid blog, mi-am permis sa o adug si aici, pentru ca merita sa fie vazuta de cat mai multa lume

tks just a kid

 

fericire mea ……. e la tine?

Fericirea noastra sta in mainile celor de langa noi, in palmele celor apropiati, intre degetele celor care .. fara intentii rele ne spun “te iubesc” si …… ca sa termin tot cu un adevar … depindem de ei. E un adevar la care nu prea ne gandim niciodata, in care avem incredere fara sa pierdem timp prea mult, chiar daca ne-am mai fript pana nu de mult. Ne acordam cate o sansa, sau .. de ce sa nu pastram aceeasi linie a realitatii si sa spun .. chiar cate o nesansa. Ma bucur ca astea sunt lucruri pe care le facem, si ne bucuram de ele, ne lasam purtati de valul fericirii, ascultam sufletul, si luam decizii cu mai putin cap.

Ne spunem egoisti, intr-o relatie, cand ne gandim un pic mai mult la noi, cand ne punem pe primul loc pentru un anumit lucru, pentru o dorinta, pentru o mica relizare. Ne spunem asa pentru ca asa suntem considerati apoi, de cei care nu ne pot intelege, chiar daca nu suntem..

Ne spunem lasi cand nu avem curaj sa spunem ce avem de gand, sa nu sustinem imbratisarile cu un sarut din iubire, si aflati intr-un impas sa ne chinuim partenera(ul) de viata cu intrebari “tu ce vrei sa facem?”

Sa te trezesti dimineata fericit doar cu tine inseamna singuratate si egoism, am dreptate?
Sa te trazesti in aceeasi dimineata fericit cu tine si sa rostesti “te iubesc” persoanei de langa tine .. aduce a iubire.

ma contrazici?

 

13 martie

  

“se spune ca de ziua ta vezi cam cum stai” mi-a spus un bun prieten

a mai trecut un 13 martie, frumos, mai fara soare, mai cu soare, cu zambete de prieteni dragi, cu dorinte noi … chiar si fara pestisorul de aur, cu rabdare, poate in anuminte momente mai insistent si de ce nu .. nerabdator sa vina, fericit, cu ganduri bune, urari si felicitari primite de la oameni pe care ii apreciez f mult.

am primit cel mai frumos cadou, si .. sunt mandru sa spun ce am primit, impachetat atent cu hartie colorata, cu desene ce afisau momente din viata mea. legat cu snur alb nu foarte subtire prins in partea de sus cu o funda albastra, impletita de care statea legat un biletel. din carton alb, simplu si frumos, pe care statea scris cu litere de mana .. “pentru tine”, fericit am luat cadoul, ce am gasit in el!! … un zambet plin de viata, care imi vine perfect, e marimea mea fericire, ceva incredere, prietenie, bucurie, sufletul de copil de care imi era dor, si intr-un colt putin ingramadita … iubirea.
am primit cele mai frumoase daruri, pe care le voi lua cu mine in fiecare zi de acum inainte

multumesc

 

e usor sa crezi … ca e greu

cati dintre noi realizam cat e de usor … cat e de usor sa intoarcem spatele cuiva, sa fim ignoranti, cat e de usor sa trantim o usa dupa noi in urma unei discutii mai aprinse, sa spunem pe un ton mai rastit “hai ca .. nu am chef de astea”, sa spulberam starea de bine a celor din jur doar prin cateva gesturi egoiste. e usor sa aruncam vorbe fara sa ne gandim la consecinte, sa spunem cuvinte fara sa le auzim, fara sa ne dam seama cam ce rau ar putea face cuiva.

sa vorbesc si de greu, e greu? e chiar asa de greu sa lasam de la noi? intrebarea mea este: “pentru cine te pastrezi?” poate ca visul tau va ramane doar un vis, poate ca mai mult decat avem acum nu vom avea niciodata, si … doar mai tarziu ajungem sa intelegem asta … mult mai tarziu. ne vom “lauda” apoi spunad ca ne-am maturizat carand “fericiti si increzatori” un bagaj numit experineta, ne vom consola cu vorbe precum “fiecare sut in fund inseamna un pas inainte ” asta pentru ca e mai usor sa acceptam ce au spus altii, si ne ferim sa gandim pentru noi.

e usor sa credem ca doar atat putem face pentru lume, dar .. greu sa ne gandim daca e suficient ..

 

Dorul

Setos iti beau mirasma si-ti cuprind obrajii
cu palmele-amindoua, cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stam.
Si totusi tu-mi soptesti: “Mi-asa de dor de tine!”
Asa de tainic tu mi-o spui si dornic, parc-as fi
pribeag pe-un alt pamânt.

Femeie,
ce mare porti în inima si cine esti?
Mai cânta-mi inc-o data dorul tau,
sa te ascult
si clipele sa-mi para niste muguri plini,
din care infloresc aievea — vesnicii.

Lucian Blaga

 

semn .. de carte

 

momente ..

    Sunt momente in viata cand simti lipsa cuiva atat de tare incat iti vine sa-l scoti din vise si sa-l imbratisezi. Se intampla ca nesansa unei usi inchise, sa se compenseze cu bucuria unei usi deschise .. insa .. deseori .. ne uitam atat de mult spre cea inchisa .. incat .. nu o vedem pe cea care s-a deschis pentru noi.
Cauta acea persoana care sa te faca sa zambesti .. e suficient un zambet ca sa se faca lumina intr-o zi intunecoasa. Sper sa ai suficienta fericire pentru a te face dulce .. suficiente incercari pentru a te face puternic .. suficiente necazuri pentru a ramane uman .. si suficienta speranta pentru a fi fericit!!
Cel fericit nu este neaparat cel care are .. “ce’i mai bun din toate” ..ci cel care stie sa ia ce’i mai bun din tot ce’i iese in cale, si ca un adevar demonstrat sa fie transpus in cuvinte … nu vei putea merge inainte pana nu vei lasa in urma esecurile si suferintele trecute.
Momentele frumoase sunt atunci cand reusesti sa faci ceva bun prin propriile forte si sa te bucuri de succes .. pasesti pentru prima data pe o scena si ai emotii .. ti se indeplineste o dorinta cat de mica .. ajungi la 50 de ani si te simti copil ..^-^ te uiti in urma si esti fericit de cele realizate pana in monetul de fata .. stai pe malul unui rau de munte si te lumineaza culorile apusului .. te trezesti in dimineata de Craciun si uitandu-te pe geam vezi primii fulgi de nea .. te plimbi prin ploaie si sari in baltoace si te murdaresti pe pantaloni ca un copil, fara sa-ti pese de nimic .. vezi rasaritul soarelui de pe malul marii .. si ..cand iti traiesti fiecare zi .. si fiecare clipa .. ca si cum ar fi ultima ..
Cand iubesti puternic, gasesti intotdeauna ceva nou in persoana iubita, iar dragostea consta in dorinta de a da ceea ce este al tau altuia si de a simti fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta. Acela care nu a iubit niciodata, inseamna ca nu a trait niciodata!

altii

 

un zambet

“toata lumea ar vrea sa fie ca si Soarele, pentru a-ti lumina viata.
eu as vrea sa fiu ca si Luna, pentru a putea sa-ti luminez cele mai intunecate clipe, atunci cand soarele nu iti lumineaza viata.”

altcineva

 

de jos

de fiecare data cand ma trezesc dupa o lovitura pe care o primesc, cand stau intins pe spate, pe jos imprastiat de mine in toate directiile, lumea se mai sterge putin, lumea .. doar in gand se mai coloreaza. pana vine cineva sa ma ridice sunt deja de piatra, greu de clintit.
cand sunt jos parca vad ceva mai mult. vad cerul mai departe ca niciodata, norii parca alearga ceva mai repede, se deruleaza totul in jur. prins ca intr-o mare pauza nu-mi permit nici sa mai sper, sa mai astept, sa-mi mai doresc.
dar langa mine se misca ceva, ceva cald ce-mi patrunde prin costumul devenit una cu asfaltul. tu. tu vii langa mine, de jos pari un urias. ma vindeci doar cu priviri, greu de crezut ca imi e dat sa vad asa ceva, imi spui frumos cum e lumea din picioare, ca nu stiu ce pierd stand acolo jos. si ma prinzi de mana. mana ce nu credeam ca se mai poate deschide pentru nimeni. bucati din piatra grea se transformau in anumalute mici cu aripi ca de fluturasi. imi spui ca aici nu e casa mea, fericirea nu traieste pe asfalt, si nici strivita in picioare nu se lasa. imi spui ca nu mi-am trait toata viata, nu am trait inca ce mi-am dorit, imi soptesti ca nici lovit nu am fost, am fost doar impins pe spate, experienta m-a lasat sa cad, pentru a-si urma cursul. cu o palma plina de caldura pasesc acum pe asfaltul devenit moale, un nisip cald, format din scoici sparte, multe ascutite, care .. doar imi gadila usor talpile …

 

capacul fericirii

astazi mi-am inceput ziua cum nu se poate mai banal cu telefonul care in fiecare dimineata imi da startul pentru o noua zi. ca de obicei imi savurez gandurile de dimineata, ce voi face azi, cum a fost ieri, cum fac sa fie mai bine, chestii poate aiurea .. din anumite puncte de vedere.
numai ca azi am intalnit ceva deosebit, pe interiorul capacului dozei de planuri si dorinte scria cat se poate de simplu “asteapta-ma”. destul de greu de inteles. atentia mi-a fost foarte repede furata de catre capacul misterios. pe parcursul zilei gandul mi-a zburat in toate partile, am ratacit printre cele mai frumoase amintiri pentru a alege dorinta castigatoare … cel mai frumos gand pe care sa-l astept.
Hotarat sa iau decizia inteleapta .. am realizat ca egoismul l-am uitat acasa, bine presat de cartile prafuite intitulate “experienta” , “de aici ai ce invata” , “procesul practicii îndelungate” , “viata ta de pana acum” scrise de oameni foarte cunoscuti, ce mi-au fost foarte apropiati candva.
Am profitat de acest lucru si prin urmare am ales sa-mi incep fiecare capitol cu urmatoarele cuvinte “lucrurile bune vin doar pentru cei care stiu sa astepte”. Mi-am propus sa astept … pe oricine, orice eveniment, orice dorinta sa-si urmeze cursul si intr-un final sa ajunga si la mine. Lucruri frumoase mi se intampla in fiecare zi, eu tb doar sa stiu sa la inteleg si sa le sazurez.

 

a nins dragilor …

hei a venit iarna, oficial si in bucuresti

in noaptea zilei de 13 dec, a cazut prima zapada mai serioasa peste capitala, a nins dragilor, a nins!! dupa o zi obositoare de servici … in drum spre “casa” am fost intampinat neasteptat de frigul si primii fulgi ce imi inghetau capul incaruntit parca de zapada. cu zambete de copil si ochii mari mi-am permis cateva momente de liniste privind fulgii de zapada cum invadau strazile, dand batai de cap participantilor la trafic. dar asta nu m-a oprit sa micsorez putin pasul, sa scot mainile din buzunare pentru a simti frigul mai aproape. in cateva minute mi-a trecut durerea de stomac ce m-a sacait toata ziua, afara ningea … si era suficient pentru mine. mirosul de munte il simteam tot mai puternic, parca eram acolo. ce bucuresti? ce strazi? … astea nu mai existau. eram doar eu si zapada topita sub talpile pantofilor ce impleteau urme, asemenea unui lant pe asfalt – acum devenit un covor de fire albe atent impletite. in camerera se simtea nevoia de colind. sunete placute de clopotei- la dorinta mea parca- cuprindeau camera ce ma plasau in sanul fericirii sarbatorilor. pe geam cautam florile de gheata, flori ce completau tabloul sarbatorilor de iarna. afara … a nins dragilor … a nins!!

 

merita sa fim …

De ce lucrurile pe care doresc sa le spun au fost rostite de prea multe ori si suna mai mult a ecou in mintea mea, de ce cuvintele, pauzele dintre ele, semnele de punctuatie imi lipsesc atat de mult, de ce nu pot sa mai aud doar doua sau trei litere din cuvintele soptite in intuneric, de ce cuvintele de dragoste, de alint, laudele, complimentele sau diminutivele numelui nu mai au acelasi farmec, poate unele chiar ma duc cu gandul in alta parte, undeva in trecut, farmecul prezentului fiind plasat in coltul ignorantei.

Cu toate astea merita sa fim extraordinari in fiecare moment, ce daca a fost cum a fost ieri, ce daca maine nu am nimic planuit de facut, ce daca nu am ajuns la timp la servici si tb sa dau ceva explicatii pentru a-mi incepe lucrul, ce daca am momente cand traiestc o zi doar ca sa treaca si sa vina urmatoarea.

Suntem extraordinari si meritam sa fim asa, nu pt noi, nu pt ceea ce putem face pentru noi, ci pentru cei din jur.

 

pentru prima data … snow

 

hei, uite ca mai dau cu “batzul” si pe aici ca in ultima perioada chiar nu am mai avut timp de multe chestii, printre care si placerea de a mai scrie cate ceva.

mm … weekendul ce tocmai s-a incheiat a fost destul de plin, dupa o saptamana de servici, dormit cateva ore pe noapte, si alte nebunii … tzup la munte ca acolo ma refac io cel mai bine. si sambata dimineata, trezirea tati pe la 6, cu noapta in cap, printre picaturile reci de ploaie- ce nu aduceau a zi de iarna, ma indreptam voinic, fleoscaind bootsii si pantalonii pe stradutele spre gara. discutii de tot felu’ in trenul aglomerat, locuri direct la clasa 1, cele mai bune locuri … , da nu asta era problema, k aveam o zi de savurat. si parca in cateva momente eram in telecabina, in jur numai placari si ceva skiori, nici ca se putea mai bine. pe varf de munte, frig, totul alb, ceata de nu se vedea prapastia la cativa metri in fata, brazii stateau sa se rupa de zapada, linistea putea fi tulburata chiar si de un oftat mai puternic iar vantul … vantul nu indraznea sa ma mai supere. din cand in cand scoteam cate o manusa, doar sa simt cum frigul imi ingheta in voie degetele. in 2 cuvinte as putea spune … liniste .. libertate. si … noapte iar, in drum spre bucuresti, cu boardul in spate, fericit peste masura. dupa o scurta contorizare a vanatailor … somn

a doua zi … dimineata, fericirea zilei trecucte inca ma mai tinea in brate. degetul aratator indreptat catre butonul rotund de la calculator ma dirija catre o noua zi. munca de birou -m-am apucat de sters poze … si nu numai. saptamana viitoare voi repeta aceeasi schema, si va fi si mai bine pentru ca nu voi mai avea poze de sters …

 

zile de iarna – ca la inceput

Doar priviri, si ochii negri
m-au adus in lumea plina

Ore-n sir privesc la tine
ametit, uitat in mine, trec …
Zile-n tregi, lacrimi, suspine
As trai numai cu tine

Randuri negre, insirate
Puncte, cuvinte adunate si
Din vietile noastre pline
Te-am ales numai pe tine

Doua suflete, lacrimi ce
stau intre palme inghetate
“te voi uita” -uri din buze tremurate …
doar de tine refuzate

Doua nopti in miez de iarna
Sarutari, priviri furate si
o duminica, plecata
le-am trait cu tine toate

 

creioane

cineva spunea “m-am apucat de ascutit creioane”
si eu m-am apucat, am ascutit, am tocit scriind, apoi iar am ascutit … si tot asa.

creioanele la prima vedere sunt instrumente de scris, prinse cu atentie intre degetele mainii si prin dirijari mai mult sau mai putin controlote ajung sa ne reprezinte pe o foaie de hartie.

si creionul de lemn proaspat ascutit, cu marginile drepte, vopsite in galben, in cap cu o guma rozalie imbracata in folie de aluminiu incretita pe margini, ajunge sa se plimbe pe hartie dupa placul meu, atingand cu varful sufrafata ce i se intindea in fata, lasand dare inchise la culoare.
si acum … alearga, se mai rupe, cade, il refac si il plimb iar pe foaia alba -alba precum prima zapada cazuta in varful muntilor- cu marginile si colturile perfect drepte. desenez cum pot ma bine, imi dau toata silinta, vreau sa iasa extraordinar. cuprins de placere si dorinta de a o iubi la final, imi iau 2 sec de pauza, imi ridic usor mana dreapta, privesc spre podul palmei pana nu de mult curat, acum acoperit de praful negru sclipitor din carbunele creionului. foaia tot neagra, mazgalita, din loc in loc rupta cu intepaturi de creion, colturile motolite si marginile zdrelite. scrisul e sters si incurcat, imaginea nu mai seamana nici macar cu o poza veche in care nu se mai desluseste de mult ce reprezenta, pete intinse fara logica, printre rupturi negrul predomina. cu ochii stransi de suparare ma lovesc de cateva semne de intrebare: sa mai desenez? mai am ce desena?

asemenea creionului sunt si eu, plimbat de cele mai multe ori fara a ma putea impotrivi mainii ce ma impinge. ma impedic, cad, ma lovesc de cateva neincrederi, simt ca ma rup de viata, dar ma refac. Viata imi e pe post de foaie, la inceput e simpla, fericita si apoi din ce in ce mai complicata, cu munti, ape, trepte inalte de urcat, ziduri inalte, greu de escaladat, ploi, zambete, iubire cu si fara lacrimi, prieteni, necunoscuti. Si ajung intr-un moment de “mazgaleala” in care ma blochez, am instinctual de a ceda, ma pierd de mine, parasit si trist ma lovesc de semnele de intrebare …

totdeauna mi-a placut sa memorez o imagine in care totul arata frumos, aranjat deosebit, cand placutul traia fericit pe foaia mea, asa voi face si acum …

 

clipe simple, zi de toamna

nostalgia acestui anotimp ma arunca in cortul amintirilor alese, dintre cele mai frumoase. aici frumosul are semnificatii multiple, il regasesc in frunze, cer, soare, miros, liniste, vant, semnificatii ce pot fi usor asociate cu trairile si calitatile anumitor persoane dragi din viata mea.
In fundal cu Ovidiu Scridon memorez fara sa vreau un vers “cel ce ti-a scris … sunt eu”, eu!! eu!! mai stiu cine sunt? ma adun putin, din ce in ce mai increzator … e aici!! anotimpul meu e aici, hai sa il savurez.

Si ma plimbam acum cateva zile pe niste strazi din Bucuresti, tb sa ajung undeva la Romana, am scurtat drumul pe cateva stradute necunoscute, inguste. lovitura a fost uriasa, frumosul de mai sus m-a luat pe sus.

Paseam acum mai incet, “graba” era inlocuita de “prea devreme”. o straduta ingusta mi se ridica in fata, cu trotuarul mic pe care cu greu incapeau doi iubiti de mana, eu oricum eram singur, era prea mare pentru mine. Privirea a inceput sa exploreze locul, masini -acoperite de podoable aurii- parcate printre copacii batrani prinsi parca intr-un dans cu un ritm impus de vantul bland la atingere. cerul cum nu se putea mai clar, accentuand contrastul cu frunzele ingalbenite ce cu greu se mai tineau de crengile aproape goale, tinea in san un soare galben, prieten bun al strazii.
Linistea era usor spulberata de zgomotul frunzelor -uscate, cazute din inaltii copaci, asemenea unei ninsori la sfarsitul unui episod al sufletului meu- ce crapau calcate de pasii mei rataciti pe o strada fara nume din Bucuresti, vantul isi facea de cap alergand printre ele, cuprins ca intr-un joc de moment. Mirosul inconfundabil al anotimpului imi patrunse in corp, fortandu-mi plamanii, inspir cat mai mult parfumul in care ma regasesc tot mai mult.
Pe margine … case vechi, frumoase prin simplitatea lor. Aproape de capatul strazii, pe partea dreapta, rasare un barulet (pub) aflat in incinta unei case vechi, la care se observau usoare imbunatatiri, interiorul imbracat in lemn, nu mai mult de 5-6 mese cu bancute de lemn, acoperit cu un lac decolorat de vreme, sters de coatele ascutite ale fumatorilor ce au petrecut clipe simple, pline de viata. Si ma regasesc in tot si toate. in fiecare an ploua in mine, dar cand ajung pe cate o straduta ingusta, simt pansamentul ce-mi acolera usor ranile, crapaturile puternice crescute in suflet.

Acum ies de pe straduta ce m-a purtat spre alta lume pentru cateva minute, cu privirea orientata spre inapoi, oftez usor alungand toate gandurile neplacute, dupa care un zambet bland schitat pe buzele uscate, imi incalzeste sufletul amortit. Un singur gand ma strabate “inca mai stiu sa iubesc, eu sunt, tot eu sunt” Acum paseam mai increzator catre locul in care aveam sa ajung peste cateva minute

 

goi sub dus

mult asteptata toamna a venit printre noi, o asteptam acum ca pe o scapare din irealul definit prin caldura fiecarei dimineti de vara. ne regasim printre cani aburite de ceai fierbinte, cu miresme provenite din flori parca proaspat culese in cosuri de paie atent impletite cum numai bunica stia sa faca, de zane ce-n suflet pastrau fericirea, de pe campiile inverzite sub lumina calda si aurie a soarelui. cu lacrimi in ochi provenite de la o racela usoara si nasul rosiatic biciuit de vantul atat de liber in aceasta lume, ma culcusesc in patul gol, singur, starngand in brate patura modelata dupa liniile corpului meu, cu perna pritenoasa trasa sub capul amortit de vreme, ma rasucesc pe partea drepta strangand iar in palmele reci patura ca si cum as mangaia palmele iubitei, inchid ochii plimbadu-mi apoi usor degetele uscate si crapate ale mainii stangi pe obrajii rumeniti amintindu-mi de atingeri calde ale degetelor subtiri terminate cu unghii moi. si cumprins de un somn ce-mi inhide ochii anesteziati de oboseala incetez sa ma mai opun, imi las gandurile sa zburde precum vantul aleraga un tren pornit in miez de noapte catre o destinatie precisa. si-mi amintesc palmele cum imi urmareau iubita pe un hol intunecat, in halatul parfumat ce ascundea cheia fericirii, cu degetele ce-i jucau pe formele mijlocii ale corpului, un joc al batailor, intr-un ritm dictat de o iubire greu de imaginat. divinul sta pe langa noi, si nu se sterge cu buretele ud, oricat ai incerca, el ramane impartit intere doau suflete ratacite, si cand se va uni … el va rasadi iar in noi semintele primei seri de iarna. dar va trebui sa ma trezesc, si nu vreau sa mai traiesc despartirea de visul implinit, iti soptesc, cautandu-ti ochii plini de mine … hai cu mine !!!, daca nu vrei !! am sa-nteleg, si oricat ai alerga, seara gandu-mi va zbura sa stea langa tine, acolo ii e cel mai bine. eu ma trezesc acum, cu ochii arzand de lacrimi, si corpul umed dupa dusul firbinte, si ma trezesc cu buzele-nclestate, mut, dar nu regret … decat ca-n brate nu te-am strans … ceva mai mult

 

ma zbat

am zburat prin fluturasi,
cu greu …. eu am atins placerea
cu-n sunet mut incerc sa tip
acum cand tre’ sa accept tacerea.
ma zbat, sa schimb, vreau sa traiesc…
si ma arunc in fata,
sper sa nu cad, sa ma zdrobesc ….
vreau … sa te traiesc o viata

 

Azi a plouat

Azi a plouat.
pentru a nu stiu cata oara, m-am gandit la tine.
de departe, din minte ma infiorau ganduri,
ce nevoit, le gandeam,
si care ma petreceau secunda cu secunda,
minut cu minut, ora cu ora, strop cu strop.
pentru a nu stiu cata oara, am vrut sa uit,
am vrut de undeva sa mi te strig, iar tu sa vi,
dar eu nu te-am strigat, …tu nu ai venit…
iar orele si minutele si secundele si stropii,
toate pareau acum mult mai mari.
si pentru a nu stiu cata oara, azi a plouat,
tu nu ai venit, iar eu am uitat,
sa mai numar orele…si minutele…si secundele
cu stropii lor cu tot,
cu toate cuvintele pe care nu ti le-am strigat,
cu toate pozele ce mi le inchipuiam a fi vii,
cu totul…totul…uitasem totul.
azi a plouat…acum..ploua in continuare,
printre stropi, minute si secunde nu-mi gasesc
nimic mai cuvincios sa-ti spun
decat….. ca te iubesc.

cineva

 

cu timpul

Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete… …….ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui “maine” este prea nesigur pentru a face planuri… si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatate drumului. …..si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e valoros, si omul invata si invata … si cu fiece zi invata. Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut. Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti

 

in jocul meu … stau pe tusa

maine se implineste o luna de cand am intrat in jocul fara inceput, fara sfarsit, fara sperante, fara satisfactie. jocul vietii a inceput iar, o sa-i pun capat aici, sunt deja sfasiat, capul plin de fum, fum ce-mi intoxica nu doar mainile cu un miros intepator, cu o pofta de a musca din viata frageda, fraged putrezita in abisul aflat in nesimtire peste ea. strivit de talpa trecutului ma strecor cu greu in coatele rupte, zdrelite de vreme, camasa murdara de mizeria gandurilor negre scurse prin mine, ma indrept spre nicaieri, sa scap de mine. doua lacrimi scap pe linii paralele intinse in intreaga lume, ce unesc locurile fericite de zambetele, imdratisari, sarutari, tineri de mana, miros de farfum imbatator, de cuvinte de dragoste si legaminte, pormisiuni si cereri nevinovate in casatorie, cum pot sa le intrerup, sa sterg macar o portiune?

si ma mint, ma imbat cu apa rece cand imi spun ca renunt, gata incep iar. parca imi dau 2 palme peste obrazul alb, tare si aspru ce nu mai cunoaste mangaiere. in jocul meu … ploua doar pe tusa

 

poate … nu stiu

astazi … am renuntat, asa simt, parca am renuntat la tot ce a fost, la toate gandurile, la toate asteptarile, poate chiar am renuntat sa mai sper, nu stiu. Poate nu am asteptat destul, poate prea mult, poate nu e nimic de asteptat, sau nu stiu sa astept, nu stiu. Poate am asteptat o sclipire din focul stins de ploaie, poate focul nu mai exista, a fost spalat de apele ce au curs prin mine, poate am sperat fara sa ma gandesc ce s-ar putea intampla, poate nu am stiut niciodata ce am sperat, poate nu am stiut niciodata ce inseamna “simt”, poate nu e locul meu acolo unde vreau sa ajung, nu stiu. Poate cer prea mult, poate vreau prea mult de la mine, poate cu mai putin nu mi-as mai dori nimic mai mult, poate nu stiu cine sunt, nu stiu. Poate lumea sta pe loc iar eu ma agit si alerg in jurul ei, poate invers, poate lucrurile cele mai frumoase le vad stand pe loc, poate a fost o intamplare, poate am trait pentru prima data, poate am cazut crezand ca am ajuns in varf, poate intelesul nu exista, poate planul cel mai bun este “fie ce-o fi”, poate mai bine la intamplare, poate “haotic” ma caracterizeaza, poate sunt prea ordonat, nu stiu. Poate nu sunt atent la detalii, poate chiar tb sa ma opresc aici, poate limita a fost depaita de mult, poate nu am renuntat la nimic, poate inca mai sper, poate mai mult ca niciodata, poate … nu stiu

 

hei … eu … asculta aici

si uite ca se mai termina o saptamana, una plina de nervi, probleme cu tot felul de kk-turi, pe care le intitulam probleme, pana in momentul in care le dapasim, apoi sunt doar kk-turi. Sa nu uitam de partile frumoase pe care le numim frumoase pana in momentul in care se strica treaba, si devin kk-turi, de care am vb cu un rand mai sus. Si la sf de saptamana ce faci?, daca mai ai putere, stai si te gandesti daca ai facut un pas catre visul tau ) pas!, ce pas?, mai bine zis, daca ai investit macar cateva minute pt a te apropia mai mult de dorinta sufletului tau. Si mestere!! cum e?? stai pe loc sau mergi inapoi?? Te enervezi?? he he stai calm, ia atitudine, ridica putin pretentii, vrei sa faci ceva acum, sau ai toata viata la dispozitie? Investeste in dorinte fara sa te gandesti de doua ori, ca apoi te razgandesti. Cred ca mai bine te pui pe alergat ca esti in urma, si altii te depasesc doar mergand incet. mai usor cu propozitiile terminate in ????? afiseaza zambetul de “tamp”, ia atitudine de poo .. m si esti in grafic

 

ploua …

se pare ca astept ceva, astept pe cineva, oricine, mai putin conteaza, sa ma scoata de aici, like a bullet through the rain merg in zgomotul asurzitor al strigatelor disperate ale gandurilor puternic infectate de viitorul incurcat, si-mi caut pasii disparuti printre picaturile de apa, merg fara sa las urme, parca nici pamantul nu-l ating, dar merg, picaturi mari de apa imi lovesc corpul, fiecare picatura seamana a lovitura, si lovitura dupa lovitura ma arunca mai in fata, parca ma imping din spate si fortat … fara directie tb sa marg mai departe. Picaturile cad din mine, acum realizez ca pentru toata lumea vremea e frumoasa, doar in sufletul meu ploua, ploua continuu, ca am inceput sa accept asta ca o stare default, dar, va veni si timpul in care imi va fi dor de inaltimea ochilor, de privelistea de la nivelul capului stand in picioare, si voi calca apasator pamantul pierdut, ce-mi alerga de sub picioare, ochii vor fi mai limpezi, culorile clare, si poate imi voi simti iar sufletul trezit din amortire, poate, poate, poate mai am zile luminoase, talente nedescoperite, si inspiratie sa descriu fericirea in cuvinte, cuvinte ce ma vor urmari toata viata sa-mi deschida usa placerii de a avea dorinte

 

… si o minune

hello lume! lume singura!

hai sa mai uit putin de mine, ca prea frumos am trait pana nu de mult, cu un chilian pe fundal parca se opreste timpul in loc pentru cateva minute, minute ce vreau sa tina o vesnicie, si cele zece intamplari ciudate si o minune as vrea sa mi se intample iar, doar acum, si nu as mai cere nimic, si sa alerg prin viata doar pe ritmul melodiei, melodie ce suna din ce in ce mai tare pentru mine, poate pentru ca golul e din ce in ce mai mare, si mai gol, dar de unde mai cad lacrimi, de unde mai au putere ochii sa se mai umezeasca daca totul e gol, cum se intampla asta, poate ca intamplarile ciudate nu s-au intamplat inca toate, si nici minunea nu a fost inca indeplinita. Mininea as vrea sa se intample pentru tine, meriti, minune am avut si eu, si intamplarile ciudate sa ramana pentru mine, oricum se potrivesc bine cu profilul meu, ma descurc io, dau de viata noastra pana la urma, cat de bine sa fie ascunsa. Cred ca mai am doua vieti din cele zece, de una imi e cel mai frica, de ea ma feresc cat pot, e prea singura si tu nu apari pe acolo, am vazut, am pasit pe usa ei, am stat putin acolo, dar am scapat, poate pentru moment, sincer nu as vrea sa mai ajung acolo, si mai e o viata, mai plina, mai frumoasa, usa ei s-a inchis, si acum plang in fata ei, cu fruntea ridicata sa nu-mi cada lacrimile privesc si caut sa o infrunt, si cand imi aduc aminte ca avea un zavor atat de mic, ce statea mai tot timpul deschis .. ce vina au ei … ochii sa sufere atat. zece … intamplari ciudate si o minune, te-au adus in casa … zece