se pare ca astept ceva, astept pe cineva, oricine, mai putin conteaza, sa ma scoata de aici, like a bullet through the rain merg in zgomotul asurzitor al strigatelor disperate ale gandurilor puternic infectate de viitorul incurcat, si-mi caut pasii disparuti printre picaturile de apa, merg fara sa las urme, parca nici pamantul nu-l ating, dar merg, picaturi mari de apa imi lovesc corpul, fiecare picatura seamana a lovitura, si lovitura dupa lovitura ma arunca mai in fata, parca ma imping din spate si fortat … fara directie tb sa marg mai departe. Picaturile cad din mine, acum realizez ca pentru toata lumea vremea e frumoasa, doar in sufletul meu ploua, ploua continuu, ca am inceput sa accept asta ca o stare default, dar, va veni si timpul in care imi va fi dor de inaltimea ochilor, de privelistea de la nivelul capului stand in picioare, si voi calca apasator pamantul pierdut, ce-mi alerga de sub picioare, ochii vor fi mai limpezi, culorile clare, si poate imi voi simti iar sufletul trezit din amortire, poate, poate, poate mai am zile luminoase, talente nedescoperite, si inspiratie sa descriu fericirea in cuvinte, cuvinte ce ma vor urmari toata viata sa-mi deschida usa placerii de a avea dorinte