astazi … am renuntat, asa simt, parca am renuntat la tot ce a fost, la toate gandurile, la toate asteptarile, poate chiar am renuntat sa mai sper, nu stiu. Poate nu am asteptat destul, poate prea mult, poate nu e nimic de asteptat, sau nu stiu sa astept, nu stiu. Poate am asteptat o sclipire din focul stins de ploaie, poate focul nu mai exista, a fost spalat de apele ce au curs prin mine, poate am sperat fara sa ma gandesc ce s-ar putea intampla, poate nu am stiut niciodata ce am sperat, poate nu am stiut niciodata ce inseamna “simt”, poate nu e locul meu acolo unde vreau sa ajung, nu stiu. Poate cer prea mult, poate vreau prea mult de la mine, poate cu mai putin nu mi-as mai dori nimic mai mult, poate nu stiu cine sunt, nu stiu. Poate lumea sta pe loc iar eu ma agit si alerg in jurul ei, poate invers, poate lucrurile cele mai frumoase le vad stand pe loc, poate a fost o intamplare, poate am trait pentru prima data, poate am cazut crezand ca am ajuns in varf, poate intelesul nu exista, poate planul cel mai bun este “fie ce-o fi”, poate mai bine la intamplare, poate “haotic” ma caracterizeaza, poate sunt prea ordonat, nu stiu. Poate nu sunt atent la detalii, poate chiar tb sa ma opresc aici, poate limita a fost depaita de mult, poate nu am renuntat la nimic, poate inca mai sper, poate mai mult ca niciodata, poate … nu stiu