maine se implineste o luna de cand am intrat in jocul fara inceput, fara sfarsit, fara sperante, fara satisfactie. jocul vietii a inceput iar, o sa-i pun capat aici, sunt deja sfasiat, capul plin de fum, fum ce-mi intoxica nu doar mainile cu un miros intepator, cu o pofta de a musca din viata frageda, fraged putrezita in abisul aflat in nesimtire peste ea. strivit de talpa trecutului ma strecor cu greu in coatele rupte, zdrelite de vreme, camasa murdara de mizeria gandurilor negre scurse prin mine, ma indrept spre nicaieri, sa scap de mine. doua lacrimi scap pe linii paralele intinse in intreaga lume, ce unesc locurile fericite de zambetele, imdratisari, sarutari, tineri de mana, miros de farfum imbatator, de cuvinte de dragoste si legaminte, pormisiuni si cereri nevinovate in casatorie, cum pot sa le intrerup, sa sterg macar o portiune?
si ma mint, ma imbat cu apa rece cand imi spun ca renunt, gata incep iar. parca imi dau 2 palme peste obrazul alb, tare si aspru ce nu mai cunoaste mangaiere. in jocul meu … ploua doar pe tusa
