De ce lucrurile pe care doresc sa le spun au fost rostite de prea multe ori si suna mai mult a ecou in mintea mea, de ce cuvintele, pauzele dintre ele, semnele de punctuatie imi lipsesc atat de mult, de ce nu pot sa mai aud doar doua sau trei litere din cuvintele soptite in intuneric, de ce cuvintele de dragoste, de alint, laudele, complimentele sau diminutivele numelui nu mai au acelasi farmec, poate unele chiar ma duc cu gandul in alta parte, undeva in trecut, farmecul prezentului fiind plasat in coltul ignorantei.

Cu toate astea merita sa fim extraordinari in fiecare moment, ce daca a fost cum a fost ieri, ce daca maine nu am nimic planuit de facut, ce daca nu am ajuns la timp la servici si tb sa dau ceva explicatii pentru a-mi incepe lucrul, ce daca am momente cand traiestc o zi doar ca sa treaca si sa vina urmatoarea.

Suntem extraordinari si meritam sa fim asa, nu pt noi, nu pt ceea ce putem face pentru noi, ci pentru cei din jur.