cati dintre noi realizam cat e de usor … cat e de usor sa intoarcem spatele cuiva, sa fim ignoranti, cat e de usor sa trantim o usa dupa noi in urma unei discutii mai aprinse, sa spunem pe un ton mai rastit “hai ca .. nu am chef de astea”, sa spulberam starea de bine a celor din jur doar prin cateva gesturi egoiste. e usor sa aruncam vorbe fara sa ne gandim la consecinte, sa spunem cuvinte fara sa le auzim, fara sa ne dam seama cam ce rau ar putea face cuiva.
sa vorbesc si de greu, e greu? e chiar asa de greu sa lasam de la noi? intrebarea mea este: “pentru cine te pastrezi?” poate ca visul tau va ramane doar un vis, poate ca mai mult decat avem acum nu vom avea niciodata, si … doar mai tarziu ajungem sa intelegem asta … mult mai tarziu. ne vom “lauda” apoi spunad ca ne-am maturizat carand “fericiti si increzatori” un bagaj numit experineta, ne vom consola cu vorbe precum “fiecare sut in fund inseamna un pas inainte ” asta pentru ca e mai usor sa acceptam ce au spus altii, si ne ferim sa gandim pentru noi.
e usor sa credem ca doar atat putem face pentru lume, dar .. greu sa ne gandim daca e suficient ..
