Fericirea noastra sta in mainile celor de langa noi, in palmele celor apropiati, intre degetele celor care .. fara intentii rele ne spun “te iubesc” si …… ca sa termin tot cu un adevar … depindem de ei. E un adevar la care nu prea ne gandim niciodata, in care avem incredere fara sa pierdem timp prea mult, chiar daca ne-am mai fript pana nu de mult. Ne acordam cate o sansa, sau .. de ce sa nu pastram aceeasi linie a realitatii si sa spun .. chiar cate o nesansa. Ma bucur ca astea sunt lucruri pe care le facem, si ne bucuram de ele, ne lasam purtati de valul fericirii, ascultam sufletul, si luam decizii cu mai putin cap.
Ne spunem egoisti, intr-o relatie, cand ne gandim un pic mai mult la noi, cand ne punem pe primul loc pentru un anumit lucru, pentru o dorinta, pentru o mica relizare. Ne spunem asa pentru ca asa suntem considerati apoi, de cei care nu ne pot intelege, chiar daca nu suntem..
Ne spunem lasi cand nu avem curaj sa spunem ce avem de gand, sa nu sustinem imbratisarile cu un sarut din iubire, si aflati intr-un impas sa ne chinuim partenera(ul) de viata cu intrebari “tu ce vrei sa facem?”
Sa te trezesti dimineata fericit doar cu tine inseamna singuratate si egoism, am dreptate?
Sa te trazesti in aceeasi dimineata fericit cu tine si sa rostesti “te iubesc” persoanei de langa tine .. aduce a iubire.
ma contrazici?
