“Am retrait o mica parte din tristetea ce m-a adoptat parca in fiecare an, intregind familia singuratatii si savurand amarul zilelor ploioase. Zilele nu mai sunt cum erau, fumul de pe hol a disparut, noptile nedormite nu se mai simt dorite, aberatiile insirate pe un monitor si-au pierdut din culoare, dorintele nu mai sunt sfartecate .. ca desert, acum sunt doar lovituri puternice in inima lipsita parca de caldura. Amortita, ea, inima, asteapta.”

Si-mi amintesc.. am trecut si peste astea, acum sunt aici.
Poate ca lipsa unui tremurat de buze m-a adus in acest loc, tremurat ce ar purea da tonul unui nou inceput. Inceputul .. cu greu il accept, dar il traiesc cu intensitate, pentru ca e putin, pentru ca e reprezentat de “putin”. Loviturile au scazut din intensitate dar impactul asupra ranilor formate in decursul anilor este tot mai mare.”

am uitat sa uploadez acest paragraf, l-am scris acum ceva vreme